În luna martie a anului de grație 2018, anunțăm cu bucurie lansarea albumului „DRIFTING BLUES”, un nou material discografic semnat de către MARCIAN PETRESCU, cel care este cotat deja de mai mulți ani drept cel mai bun cântăreț la muzicuță din România, o adevărată autoritate în mișcarea românească de blues și un real erudit în istoria blues-ului și a sunetului muzicuței de blues, cu o expertiză tehnică și de scenă la același nivel cu cea a omologilor săi din SUA.
Se împlinesc exact 6 ani de la precedentul album – „desCÂNTECE DE BLUES”. Atunci vorbeam de un album în întregime de autor, format doar din compoziții proprii, în limba română, lucrat împreună cu membrii care formau în acel moment formația sa – TRENUL DE NOAPTE.
De această dată, discutăm despre un album de o cu totul altă factură și concepție. Este un album „SOLO”, lansat sub nume propriu și format în întregime din prelucrări ale unor piese mai mult sau mai puțin ultra celebre, extrase în mare parte din marele catalog al blues-ului modern-contemporan american și britanic.
Discutăm de fapt despre un album de fuziune de genuri și stiluri, pentru că selecția pieselor oferă câteva surprize extrem de plăcute, în special pentru cunoscători, dar nu numai…!
Dar să-l lăsăm pe Marcian să detalieze conceptul din spatele acestui album solo.
„Pot spune pe drept cuvânt că piesele de pe acest album mă „bântuiau” de mult timp… A fost o acumulare de stări, de sentimente, de emoții, de trăiri, urmare a concertelor susținute pe întreg cuprinsul țării în ultimii patru ani. Aproape la fiecare concert veneau oameni la mine și mă întrebau dacă piesa cutare sau cutare(dintre preluările cântate în show-uri) nu o găsesc pe vreunul dintre albumele pe care le aveam la vânzare. În multe situații am simțit o ușoară dezamăgire în privirea și glasul lor când descopereau că nu pot asculta și acasă o parte din acele piese. Și, în final, acesta a fost declicul de care am avut nevoie ca să mă încumet să pornesc munca la acest album.
Sincer, a fost extrem de greu să mă hotărăsc la o listă finală de piese. Inițial aveam vreo 35 de piese care meritau să fie înregistrate, dar asta ar fi însemnat să fac cel puțin un album dublu! După o selecție extrem de dură și ușor „dureroasă”, m-am decis asupra celor 10 piese pe care le găsiți pe disc. Văzând lista finală, am realizat că toate
piesele selectate rulau de fapt cel mai des în playlist-ul din telefonul meu… Să fie o coincidență? Posibil…!?!
A urmat o etapă de preproducție, în care am analizat fiecare piesă și am gândit structurile finale și, cel mai important, am luat decizia de a invita mai mulți chitariști pentru a da o culoare aparte fiecărei piese.
Am apelat la oameni pe care cu bucurie-i numesc prieteni, față de care am un mare respect și despre care am fost încă de la început convins că o să se ridice la nivelul așteptărilor mele.
Dacă despre NICU PATOI(liderul trupei PLATONIC BAND) se știu destule, fiind unul dintre veteranii scenei românești de blues-rock și jazz-rock, pe MIHAI TACOI, ALEX VIȘAN și MARIAN ACIOBĂNIȚEI i-am ales pentru că sunt tineri și unii dintre cei mai buni din generația lor.
Am fost extrem de fericit și onorat că mi-au acceptat invitația, iar lucrul cu ei a fost o experiență superbă și toți au demonstrat un profesionalism desăvârșit.
Tot la preproducție am lucrat orchestrațiile cu MIȘU CONSTANTINESCU, un profesionist desăvârșit și un om de mare talent, care asigură și partiturile de claviaturi pe întregul album, ocupându-se și de mixaje și masterizare.
Ajung acum la un moment aparte în „economia” albumului – piesa „SURE SEEMS STRANGE”…!
Din punctul meu de vedere extrem de subiectiv(e adevărat!), o bijuterie compusă în 1993 de către bunul meu prieten și mentor – RICK ESTRIN, cotat de mulți profesioniști din breaslă și de către majoritatea publicului drept unul dintre cei mai talentați compozitori și textieri din blues-ul modern-contemporan, la același nivel cu ilustre figuri precum Willie Dixon, Sonny Boy Williamson II(Rice Miller) sau Muddy Waters! Dacă la toate astea adaug uriașul său talent de muzicuțist… cred că realizați de ce l-am invitat să mă onoreze cu prezența pe acest album.
Rick Estrin este al treilea muzicutist american de calibru mondial pe care-l am ca invitat pe albumele mele. O performanță de care sunt tare mândru și care este unică în bluesul românesc!
Și ca să „dau din casă” cum se spune… o să vă dezvălui câteva „picanterii din culisele” înregistrării piesei.
În primul rând mi-am permis o libertate și o decizie ușor riscantă în momentul în care am inclus o strofă suplimentară compusă de mine special pentru această înregistrare. Cred că am reușit să o integrez perfect în spiritul piesei originale.
În al doilea rând, pot să vă spun că a trebuit să duc un pic de muncă de lămurire pentru a-l convinge pe Rick să intre în studio și să înregistreze muzicuță și voce pe o piesă pe care NU O MAI CÂNTASE DE 25 DE ANI!!! L-a început a fost un pic reticent, temându-se de posibilitatea ca, după atâția ani de la înregistrarea originală, vocea să nu-i mai „meargă” atât de bine și să nu-și mai amintească perfect „mecanica” obținerii filigranurilor instrumentale pe dificila muzicuță cromatică. Fără urmă de modestie… mă felicit că am reușit, iar rezultatul este evident!
Miracolele tehnicilor moderne de înregistrare și nivelul la care a ajuns internetul a făcut posibil ca Rick să-și înregistreze părțile de muzicuță și voce în California, trimițându-mi ulterior materialul prin transfer online. Însă, în umila mea opinie, interplay-ul care se aude și se simte în rezultatul final poate să ducă pe oricine cu gândul că înregistrarea s-a făcut „din prima”, cu toți muzicienii cântând împreună în același studio…
Un alt element esențial în alchimia acestei piese este prezenta lui MARIUS MIHALACHE, fără îndoială maestrul absolut al tambalului în acest moment în România. Sunt extrem de onorat că mi-a acceptat invitația.
Am gândit prezența și intervenția tambalului ca pe o substituire a pianului, ca pe un ingredient cheie, liantul care să evidențieze și mai mult ideea de întâlnire/ciocnire între două culturi diferite, cea Est Europeană(România) și cea Vestică(SUA), unite definitiv de limbajul internațional al blues-ului.
Am fost extrem de încântat de excelenta comunicare și colaborare cu ADRIAN DESPOT și cu SORIN „PUPE” TĂNASE, binecunoscuți tuturor din trupa VIȚA DE VIE, care formează redutabila echipă a studioului VdV Music Studio. Experiența lor și dotările studioului au dat o culoare aparte vocii si sonorităților de muzicuță și de chitară.
Una peste alta… Un proces lung dar frumos.
Mă simt onorat de încrederea și de prietenia pe care mi-o acordă de 11 ani ROMULUS ARHIRE și casa de discuri SOFT RECORDS. Fără ele nu cred că aș fi avut curajul și perseverența de a scoate vreodată vreun album.
Iar vouă, dragi ascultători și iubitori de blues, onorat public, nu pot decât să vă mulțumesc pentru susținerea pe care mi-ați arătat-o în mod constant. Voi sunteți parte esențială a energiei pe care o pun în fiecare concert și care mă alimentează și mă motivează să merg mai departe și să slujesc BLUES-ul și MUZICUȚA.
Respectele mele și audiție plăcută!”
Cu prietenie, Marcian Petrescu
